Istoria se repetă

    Din multitudinea de evenimente ce au avut şi au loc în timpurile noastre, cu prilejul hotărârii Bisericii Ortodoxe Române asupra paşapoartelor biometrice, nouă, credincioşilor ortodocşi păstrătorii credinţei neschimbate, ni se oferă prilejul de a compara cele două momente din Biserica Ortodoxă Română din ultimii 100 de ani: momentul 1924 şi momentul actual, 2009. Vedem aşadar asemănări privind reacţia Sinodului BOR la modernismul în Biserică şi, totodată, se observă similitudini în minimalizarea hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice (nu ecumeniste), a Tradiţiei Bisericii Ortodoxe şi a Sfintei Predanii a Sfinţilor Părinţi.

    1924…anul în care vrăjmaşul introduce în Biserica Ortodoxă Română dezbinarea. Cum a fost posibil acest lucru? Vrajmaşul a căutat slăbiciunea omenească a celor din Biserică, a căutat acele inimi care nu erau pline de Hristos şi de Cuvântul Adevărului. Prin viclenia sa, diavolul a introdus neghina infaibilităţii şi în ortodoxie prin cei care s-au înfruptat din învăţătura eretică a catolicilor. Iată cum educaţia predată viitorilor clerici, având la bază idei eretice respinse de Duhul Sfânt prin Sfinţii Părinţi, influenţează negativ bunul mers al Bisericii lui Hristos. Această infaibilitate întrodusă în Biserica Ortodoxă Română se manifestă cu precădere în hotărârile pe care Sinodul BOR le-a făcut şi le face şi la ora actuală. De ce apare această infaibilitate sinodală? Pentru că Sinodul BOR nu a mai ţinut cont de învăţăturile Sfinţilor Părinţi transmise de la Duhul Sfânt, încrezându-se mai mult în raţiunea lor şi a altor oameni ce nu erau ortodocşi sau chiar creştini. În 1923, având la bază recomandările unor astronomi dar şi a unei comisii formate din eretici, în Biserica Ortodoxă s-a făcut un sinod care a devenit sinod tâlhăresc (sau sinod al celor ce viclenesc) deoarece a luat o serie de hotărâri contrare învăţăturii ortodoxe de până atunci, zdruncinând conştiinţa ortodoxă a creştinilor. Punând pe primul loc ştiinţa probabilă a oamenilor şi nu adevărul universal valabil descoperit nouă de Sfântul Duh prin Sfinţii Părinţi, cei prezenţi la acel sinod au decăzut din cinstea în care se aflau deoarece au pus mai presus de lucrarea tainică a Harului lui Dumnezeu calculele ştiinţifice probabile. Astfel, hotărârile luate în acest sinod sunt împotriva Bisericii lui Hristos, autoritatea Duhului fiind respinsă prin afirmatia următoare: “[…] trebuie să ne supunem hotărârii Sf. Sinod, oricare ar fi ea, deoarece Sf Sinod este alcătuit din arhierei, care nici în materie de credinţă dogmatică, nici în legiferare canonică nu sunt supuşi erorilor”[1]. Iată afirmaţia ce stă la baza înnoirilor din Biserica Ortodoxă, iată că erezia papistaşă (catolică) a înfaibilităţii a intrat în Biserica Ortodoxă fiind asemeni suliţii care Îl înjunghie din nou pe Mântuitorul Hristos. În urma acestui sinod tâlhăresc unele biserici au aplicat hotărârile indiferent de fundamentul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, iar altele sub pretextul amânării până la o dată favorabilă au respins aceste hotărâri.Însă, Biserica Ortodoxă Română s-a supus acestor hotărâri necanonice aplicându-le într-un mod brutal, prin persecuţii fizice şi chinuri grele asupra propriilor credincioşi care s-au opus schimbărilor în biserică. Opunerea credincioşilor faţă de înnoirile ce aveau sa fie introduse mişeleşte în BOR este exemplificată prin sute de petiţii depuse la Ministerul Cultelor la acea vreme, însumând mii de semnături ale românilor creştini cu adevărat ortodocşi. La această situaţie s-a ajuns pentru că trăsătura caracteristică şi esenţială a Bisericii (Adevărul) a fost înlocuită cu utilul sau binele, trăsături ce caracterizează dialogul ecumenist actual.

    2009…cel de-al doilea moment important în istoria Bisericii Ortodoxe Române, când a avut loc un alt sinod tâlhăresc[2]. Fraţilor! Se văd consecinţele unor hotărâri necanonice aplicate fără conştiinţă ortodoxă. Iată că ceea ce s-a întâmplat acum 85 de ani se întâmplă iar, relativizând adevărul din dogmele, canoanele şi Predania Bisericii Ortodoxe. Orice hotărâre a vreunui sinod este în Adevăr doar dacă uneşte în aceeaşi mărturisire pe toţi episcopii dreptcredincioşi, toate Sfintele Sinoade, din toată lumea şi din toate vremurile.[3] În cazul de faţă, atitudinea sinodului BOR este radical opusă faţă de Predania Bisericii Ortodoxe, a Sfintei Tradiţii şi a Sfintei Scripturi. Iată că exemplul Bisericii Ortodoxe a Serbiei, care a fost în consens cu Adevărul de Credinţă, ne arată indirect traiectoria pe care BOR a ales-o încă din 1924, adică traiectoria compromisului. Sinodul BOR sărbătoreşte de asemenea pe Sf. Marcu Mitropolit al Efesului, care a rămas singurul apărător al dreptei credinţe dintre toţi episcopii prezenţi la Ferrara şi Florenţa, dar nu face întocmai ce propovăduieşte acesta şi anume “În materie de credinţă nu există concesie(compromis)!”. Care este cinstea ce se aduce acestui sfânt mărturisitor al Ortodoxiei având în vedere că sinodul BOR nu împărtăşeşte mărturisirea şi adevărul de credinţă al acestuia? Deci fraţilor, atâta timp cât nu sunt respectate toate cele ale ortodoxiei de peste tot locul şi de-a lungul timpului, nu putem spune că ne aflăm în Adevăr. Fiţi cu luare aminte şi întorceţi-vă cu faţa spre Dumnezeu şi spre Sfinţii Săi urmând şi păstrând cele ce s-au scris nouă de la Duhul Sfânt prin Sfinţii Părinţi pentru a dobândi mântuirea sufletului. Sfântul Apostol Pavel spune: “Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” De ce spune acest lucru? Pentru că diavolul te amăgeşte cu ceea ce este bine, cu ceea ce este util, ascunzând adevărul, trăsătura definitorie a Ortodoxiei, a Bisericii lui Hristos. Prin trădarea dreptei credinţe pentru interese lumeşti distrugem şi pierdem plinătatea, desăvârşirea Legii lui Iisus Hristos, singura care ne mântuieşte pe noi.

    Aşadar, fraţilor, să urmăm sfatul Sf. Kukşa de la Odessa (†1964) care ne îndeamnă să rămânem în credinţa ortodoxă cea adevărată până la sfârşit şi astfel o să ne mântuim!

de Iulian Onofrei

Bibliografie:

[1] Citat al unor persoane din perioada schimbarii calendarului si a datei Pastelui, afirmatie combatuta de Mircea Vulcanescu in lucrarea sa referitoare la Infaibilitatea Sinodala;

[2] Danion Vasile in predica tinuta la Manastirea Petru Voda in data de 22 martie 2009 (vezi anuntul de pe apologeticum.wordpress.com)

[3] Nae Ionescu, Problematica legata de calendarul bisericesc