Like this:

“Parintele Onufrie” – pilde si sfaturi pentru calugari (de folos si pentru mireni)

de Damian Monahul

~PARTEA I~

Motto: Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie.  – Iisus Hristos

Cine s-a dus vreodata in Sfanta Manastire X si n-a auzit vorbindu-se de parintele Onufrie? Sau cine in aceeasi manastire fiind si-a aratat dorinta de a cunoaste un adevarat calugar si nu i-a fost recomandat parintele Onufrie? Intradevar, numai aflandu-te in fata cuviosiei sala, gandul te poarta cu veacuri in urma, si ai inainte-ti pe unul din acei pustnici care rataceau prin pustiile Egiptului in cautarea continua si neobosita a mantuirii sale.

Parintele Onufrie, serveste de model in Sf. Manastire X. Tacut, blajin, ascultator si de o smerenie fara pereche. De la biserica nu lipseste niciodata, si atunci cand se da semnalul pentru vreo ascultare, totdeauna este cel dintai. Niciodata nu carteste, caci, dupa cum spune dansul “cartirea este de la diavolul” si niciodata nu a fost auzit barfind sau laudand pe cineva. Daca il intrebi de vorba, iti raspunde numai atat cat e de nevoie si isi cauta de treaba. Nimeni nu l-a vazut alegand painea la camara sau stramband din nas cand iese cu ciorba de la bucatarie. Ca o fi si el amarat de unele nedreptati, nimeni nu poate sti. Cel putin dansul nu-si arata prin nimic ceea ce simte. Ca imbracaminte, parintele Onufrie are chipul – doua anteree: unul pentru ascultare si unul pentru biserica; precum si o rasa cam inverzita de vechime, dar curatica. Culionul este de pasla groasa lucrat in Sf. Munte, iar ca incaltaminte are o pereche de pantofi de toval, cu catarami. In chilia parintelui Onufrie, n-a calcat nici picior de fiinta omeneasca, afara doar de preotul care i-o boteaza la fiecare zi ‘ntai. Se zice ca-si odihneste oscioarele pe un pat de scanduri, iar la cap -  spun preotii care au fost cu botezul, ca au zarit ceva umflat, dar nu stiu daca e vreo perna sau niscaiva caramizi acoperite.

Fara a tine seama de unele porecle pe care i le arunca gurile rele, ca acelea de “sfantoi” sau “ipocrit”, parintele Onufrie este iubit de toata obstea precum si de parintele staret. De multe ori l-a rugat staretul si duhovnicii sa-l bage in hirotonie – caci e tare in carte si in Sf Scriptura – dar el n-a vrut, zicand: ca odata ajuns diacon sau preot, ii e frica ca vine si dracul mandriei; si ca el n-a venit la manastire pentru dregatorii, ci pentru a-si cauta de mantuirea sufletului si a tuturor binecredinciosilor crestini.

Acesta este chipul parintelui Onufrie Monahul asa cum mi l-a infatisat parintele ierodiacon Nicandru arhondarul Sf. Manastiri X, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am invrednicit de a o vizia si eu in vara anului 1918.

Nu sunt iscoditor de felul meu, dar, auzind vorbindu-se asa de parintele Onufrie, mi-am aratat parintelui arhondar dorinta de a-l cunoaste. Acasa, dupa cum ii era obiceiul, poate ca nu m-ar fi primit, asa ca trebuia sa caut a-l intalni la iesirea din biserica, sau la livada in deal, unde a doua zi urma a se duce parintii sa stranga fan.

***

A doua zi, dis de dimineata, aud tragand clopotul cel mic pentru ascultare. M-a prins mirarea cand …