În data de 5 septembrie 2009 (23 august stil vechi) preotul Vasile Sandu a trecut la Domnul în urma unui tragic accident petrecut în Codrii Paşcani în jurul orei 19:30. Conform Orizontul (ziarul păşcănenilor) “un camion plin cu balastru a intrat pe contrasens si a lovit puternic un autoturism cu numar de Suceava care se indrepta spre Pascani”. În urma impactului, din cei cinci pasageri ai autoturismului VW Passat, doi au murit, iar ceilalţi au necesitat îngrijiri medicale de urgenţă. Cei doi pasageri ai camionului au suferit răni usoare.
În urma acestui eveniment, parohia Fălticeni, întreg oraşul Fălticeni dar şi toţi cei ce l-au cunoscut pe Preotul Protoiereu Vasile Sandu sunt întristaţi de aceasta mare pierdere.Pe tot parcursul vieţii părintele a fost un exemplu de trăire creştinească a vieţii ce i-a fost dată omului pe pământ. Acesta a fost făcut preot pentru parohia Fălticeni imediat după revoluţia din ‘89. În anii ce au urmat a dat dovadă de seriozitate, corectitudine fiind un bun organizator şi chibzuitor atât de cele administrative cât şi de cele duhovniceşti. Pentru deosebita purtare pe care o avea faţă de cler şi enoriaşi, dar mai ales pentru chibzuinţa de care a dat dovadă la parohia Fălticeni, părintele Vasile a fost pus protoiereu (protopop) în Protopopiatul Fălticeni al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România în anul 2004.
Alături de părintele Vasile a murit şi enoriaşul acestuia, Toader Ghiorghiţă, lăsând încă o familie îndurerată în orăşelul Fălticeni.
Dumnezeu sa-i ierte şi sincere condoleanţe celor două familii.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletele adormiţilor robilor Tăi. Unde nu este durere nici întristare nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Preotul Protoiereu Grigorie Onofrei împreună cu preoţii din Protopopiatul Tg Neamţ şi cu enoriaşii acestora sunt alături de familiile celor trecuţi la cele veşnice. “Cu durere în suflet am primit vestea trecerii la nefiinţă a prietenului, vărului şi a împreună-slujitorului Sfântului Altar. Întristare este în sufletul fiecăruia deoarece a plecat dintre noi un om extraordinar şi un preot exemplar. Noi nu putem schimba nimic din buna rânduială a lui Dumnezeu. Ceea ce ne-a mai rămas de făcut în acest moment este să ne rugăm pentru sufletele celor ce au murit, să le primească în Împărăţia lui Dumnezeu şi să ne rugăm zi de zi la Dumnezeu să ne ferească de greutăţi, să ne lumineze mintea, să ne înţelepţească să facem lucrurile plăcute Domnului, toate într-o simfonie duhovnicească alături de neîntrerupta rugăciune ce trebuie să fie pe buzele noastre”, a afirmat preotul protoiereu Grigorie Onofrei.
În data de 9 august 2009 stil nou (27 iunie 2009 stil vechi) va avea loc slujba de sfinţire a bisericii din Parohia Urecheni de către I.P.S. Mitropolit Vlasie Mogârzan împreună cu un sobor de episcopi, preoţi şi diaconi. Preotul paroh Petru Onofrei vă invită sa luaţi parte la acest eveniment deosebit prin care vă veţi îmbogăţi sufleteşte. De asemenea, Pr. Protoiereu Grigorie Onofrei face referire la acest eveniment ca fiind “cel mai important în cadrul protopopiatului Tîrgu Neamţ si la care trebuie sa participe fiecare credincios ce are posibilitate şi dragoste faţă de o lucrare închinată lui Dumnezeu şi Sfinţilor Lui”.
Adresa: Comuna Urecheni, judeţul Neamţ, pe drumul judeţean 155I Coordonate GPS: Latitudine: 47.17 | Longitudine: 26.52
În anul 1968 Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România îl face preot pe dascălul bisericii Ion Glodeanu care păstoreşte această parohie până în anul 1996, când în urma unui infarct trece la Domnul lăsând parohia fară păstor. După un an de zile în care slujbele au fost oficiate de preoţii de la Mitropolie, este instalat ca paroh preotul Gheorghiţă Rogozan. Acesta cu ajutorul lui Dumnezeu şi a enoriaşilor a continuat lucrările de terminare a bisericii (pictura, praf de piatră, aghezmatar etc.). În anul mântuirii 2004, pe data de 12 septembrie, a fost sfinţită biserica de către IPS Mitropolit Vlasie Mogârzan împreuna cu un sobor de preoţi şi diaconi. La Slujba de Sfinţire au participat un numar mare de credinciosi veniţi din toate colţurile ţării.
Bine cuvântaţi cinstiţi Părinţi şi bine credincioşi creştini:
Dumnezeu şi Maica Domnului să rânduiască ca această scrisoare să vă găsească în momentele fericirii trupeşti şi sufleteşti.
Iubiţilor părinţi şi credincioşi creştini aflaţi şi despre noi că cu mila lui Dumnezeu şi al Maicei Domnului suntem bine sănătoşi şi ne aflăm în mare bucurie pentru minunata schimbare ce a bine voit Dumnezeu a o arăta în zilele acestea.
V-am scris şi mai înainte o scrisoare în privinţa calendarului şi o telegramă v-am trimis din căreia pentru neaşteptata bucurie cum 3 Archierei, 1 Mitropolit şi 2 Episcopi s-au sculat cu mare râvnă împotriva noului calendar declarându-l în public şi în scris: de 3 ori anatema; şi de azi înainte (au scris ei) cine se va mai ţinea de afurisitul calendar al papei, fie Patriarh, fie episcop ori mirean, să fie anatema şi afară de Biserica credincioşilor. Câtă bucurie s-a pricinuit această schimbare drept credincioşilor! Câtă răsuflare nu au primit bieţii monachi care au luptat până la sânge pentru apărarea ortodoxiei!
O! Şi câtă bucurie nu ne-a cuprins şi pe noi cei ce prea puţin ne-am ostenit sau chiar deloc pentru sf. credinţă! Însă milostiv să ne fie Dumnezeu şi să îndrăznim toţii şi cei ce au postit şi cei ce n-au postit “Viţelul cel gras”! Însă bucuria şi nădejdea nu au rămas până aici, ci spre bucuria drepţilor şi spre căderea celor necredincioşi, lucrurile merg cu minune spre mare bine; căci după ce s-au arătat sfinţii şi sus numiţii arhierei, numai decât şi alţii s-au sculat din somnul nesimţirii Veacului acesta şi s-au adougat lângă ei îndemnând pe popor să se retragă de la noul calendar şi să se adauge la cel vechi, deoarece (ziceau ei) numai aşa ne vom putea numi dreptcredincioşi creştini, şi zis şi făcut, că arhiereii sculându-se din cădere cu tot cu eparhii s-au întors la vechiul calendar. Prin urmare înmulţindu-se poporul şi strigând toţi cu o gură “Calendarul vechi înapoi” sfinţii aceşti arhierei, spre întărirea ortodoxiei şi ca să poată ţinea piept contrariilor, zilele acestea au mai hirotonit 4 arhierei noi; 1 din Sf. Munte – Popa Matei – care din sfinţia voastră poate îl ştiţi a trăit pe la Vigla şi pe la Sf. Vasile, iar 3 sunt de afară care s-au luptat de la început contra calendarului nou; şi hirotonindu-i numai decât i-au şi trimis la eparhii şi pe Popa Matei acum arhiereu, l-au trimis la Crit. Ce bucurie între dreptslăvitorii creştini văzând că s-a milostivit bunul Dumnezeu şi i-au scos de sub jugul popismului!
Ştim că Sf. Biserică a trecut prin multe furtuni şi iarăşi a ieşit la liman, însă întru toate trebuieşte multă răbdare. Nu era cu putinţă şi acuma ca sa nu vadă măcar la puţină vreme, linişte în sfânta Biserică însă toată cinstea şi lauda este acelora care au stat la postul datoriei lor şi au ştiut a face răbdare cu multă îngrădinală sperând că va veni o zi de bucurie o zi plină de fericire o zi când vor striga toţi precum au zis sfinţii aceşti 3 arhierei “ÎNVIEREA ORTODOXIEI”. Şi cu drept cuvânt căci după proorocia Cuviosului acelui pustnic “Părvu Grigore” din pustia Iordanului care zice că „ a văzut un nor mare ridicându-se de la apus cu mare urgie şi a stat la puţină vreme la mijlocul cerului şi după aceia s-a sculat alt nor de la Răsărit şi a stătut şi acolo la mijlocul cerului şi au început a se bate cu urgie mare foarte, foarte şi l-a gonit pe cel de la apus până la un loc” (II vedenie) poate să fie ani aceştia de când a intrat în partea Răsăritului afurisitul acesta de calendar papistăşesc, şi acum cei mila lui Dumnezeu sculându-se aceşti arhierei şi mai ales Biserica Eladei să gonească pe norul cel apusesc, căci aceştia cum s-au dat pe faţă cu vechiul calendar au şi declarat în scris prin trei broşuri ce le-au răspândit în toată Elada, “Că se retrag de noul calendar şi rămân cap ai Bisericii Elladei şi ai ortodoxiei nemai recunoscând sinodul de până acum”. Auzind şi văzându-se în astfel de stare Mitropolitul de Atena Hrisostom, numaidecât a cerut ajutorul de la Patriarhul de Constantin Nipole, însă nu s-a folosit de nici un folos pentru că guvernul grecesc ţin cu noii arhierei fiindcă mai tot poporul este cu Vechiul Calendar şi nu vrea guvernul să mai sufere o revoluţie ca dăunăzi; de aceea, văzându-se strâmtorat Hrisostom de Atena în loc să se întoarcă la ortodoxie, au ales mai bine a merge la papa cui ia şi slujit până acum, pentru că se aud versiunile că cât de curând va pleca la Italia temându-se să nu-i ia viaţa pentru că a fost şi în politică cu venizelul şi de aceea poporul tot striga să-l gonească din Atena. Iată aşa preface Dumnezeu lucrurile când are pentru cine; căci ştiţi cum a zis Dumnezeu pentru sodoma şi gomora: “mă voi pogorî să vedem este după strigarea lor”. Aşa şi acum, dacă are pentru cine, face Dumnezeu milă şi cu chip minunat preface lucrurile cum nici nu ne aşteptăm. Însă ştiut este şi firesc chiar că mulţimea face mişcarea.
Dacă nu striga poporul milă de la Dumnezeu nimic nu s-ar fi făcut că nu era pentru cine. Deci aşteptăm cu mare nerăbdare ca să ia sfârşit lucru început aici şi pe urmă să vedem ce va fi şi în România, pentru că în broşurile Arhiereilor este publicat că de curând se va face un sinod dimpreună cu Patriarhia Ierusalimului, Antiohia, Serbia, Rusia, Polonia, Sf Munte şi alţii care mai sunt cu vechiul calendar şi va da anatemii pe toţi cei ce vor mai stârni (stărui) în noul calendar; de aceia vă scriem şi noi mai des ca să ştiţi mai de aproape cum stau lucrurile, şi îndemnaţi poporul să se îmbărbăteze întru răbdare căci curând va veni şi acolo mila bunului Dumnezeu şi va linişti lucrurile spre mai bine. Ştim că s-au stricat în toată lumea legile şi bunele obiceiuri, însă pentru cei ce vor să se mântuiască “mai bună este după Apostol – vremea acum de mântuit, de cât am socotit”. De aceea nădăjduiţi la Bunul Dumnezeu să-l rugăm din toată inima ca să ne audă şi pe noi în zilele acestea de necaz şi să scoată pe poporul său din mâna luptătorului vrăjmaş; şi precum în toate vremurile de furtună a scos sfânta Sa Biserică la liman aşa şi acum pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Săi să o arate şi de data aceasta binevoitoare contra vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi, spre bucuria drepţilor şi spre pieirea necredincioşilor.
Vă trimit fotografia sf. Arhierei ce au luat întâi cârma Bisericii şi pe urmă vă voi trimite şi pe ceilalţi noi când vom primi alte jurnale care aşteptăm chiar cu poşta de mâine.
Asociaţia cu vechiul calendar din Atena – Grecia.
Pentru a descărca documentul apăsaţi (size: 27 MB)
Din multitudinea de evenimente ce au avut şi au loc în timpurile noastre, cu prilejul hotărârii Bisericii Ortodoxe Române asupra paşapoartelor biometrice, nouă, credincioşilor ortodocşi păstrătorii credinţei neschimbate, ni se oferă prilejul de a compara cele două momente din Biserica Ortodoxă Română din ultimii 100 de ani: momentul 1924 şi momentul actual, 2009. Vedem aşadar asemănări privind reacţia Sinodului BOR la modernismul în Biserică şi, totodată, se observă similitudini în minimalizarea hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice (nu ecumeniste), a Tradiţiei Bisericii Ortodoxe şi a Sfintei Predanii a Sfinţilor Părinţi.
1924…anul în care vrăjmaşul introduce în Biserica Ortodoxă Română dezbinarea. Cum a fost posibil acest lucru? Vrajmaşul a căutat slăbiciunea omenească a celor din Biserică, a căutat acele inimi care nu erau pline de Hristos şi de Cuvântul Adevărului. Prin viclenia sa, diavolul a introdus neghina infaibilităţii şi în ortodoxie prin cei care s-au înfruptat din învăţătura eretică a catolicilor. Iată cum educaţia predată viitorilor clerici, având la bază idei eretice respinse de Duhul Sfânt prin Sfinţii Părinţi, influenţează negativ bunul mers al Bisericii lui Hristos. Această infaibilitate întrodusă în Biserica Ortodoxă Română se manifestă cu precădere în hotărârile pe care Sinodul BOR le-a făcut şi le face şi la ora actuală. De ce apare această infaibilitate sinodală? Pentru că Sinodul BOR nu a mai ţinut cont de învăţăturile Sfinţilor Părinţi transmise de la Duhul Sfânt, încrezându-se mai mult în raţiunea lor şi a altor oameni ce nu erau ortodocşi sau chiar creştini. În 1923, având la bază recomandările unor astronomi dar şi a unei comisii formate din eretici, în Biserica Ortodoxă s-a făcut un sinod care a devenit sinod tâlhăresc (sau sinod al celor ce viclenesc) deoarece a luat o serie de hotărâri contrare învăţăturii ortodoxe de până atunci, zdruncinând conştiinţa ortodoxă a creştinilor. Punând pe primul loc ştiinţa probabilă a oamenilor şi nu adevărul universal valabil descoperit nouă de Sfântul Duh prin Sfinţii Părinţi, cei prezenţi la acel sinod au decăzut din cinstea în care se aflau deoarece au pus mai presus de lucrarea tainică a Harului lui Dumnezeu calculele ştiinţifice probabile. Astfel, hotărârile luate în acest sinod sunt împotriva Bisericii lui Hristos, autoritatea Duhului fiind respinsă prin afirmatia următoare: “[…] trebuie să ne supunem hotărârii Sf. Sinod, oricare ar fi ea, deoarece Sf Sinod este alcătuit din arhierei, care nici în materie de credinţă dogmatică, nici în legiferare canonică nu sunt supuşi erorilor”[1]. Iată afirmaţia ce stă la baza înnoirilor din Biserica Ortodoxă, iată că erezia papistaşă (catolică) a înfaibilităţii a intrat în Biserica Ortodoxă fiind asemeni suliţii care Îl înjunghie din nou pe Mântuitorul Hristos. În urma acestui sinod tâlhăresc unele biserici au aplicat hotărârile indiferent de fundamentul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, iar altele sub pretextul amânării până la o dată favorabilă au respins aceste hotărâri.Însă, Biserica Ortodoxă Română s-a supus acestor hotărâri necanonice aplicându-le într-un mod brutal, prin persecuţii fizice şi chinuri grele asupra propriilor credincioşi care s-au opus schimbărilor în biserică. Opunerea credincioşilor faţă deînnoirile ce aveau sa fie introduse mişeleşte în BOR este exemplificată prin sute de petiţii depuse la Ministerul Cultelor la acea vreme, însumând mii de semnături ale românilor creştini cu adevărat ortodocşi. La această situaţie s-a ajuns pentru că trăsătura caracteristică şi esenţială a Bisericii (Adevărul) a fost înlocuită cu utilul sau binele, trăsături ce caracterizează dialogul ecumenist actual.
2009…cel de-al doilea moment important în istoria Bisericii Ortodoxe Române, când a avut loc un alt sinod tâlhăresc[2]. Fraţilor! Se văd consecinţele unor hotărâri necanonice aplicate fără conştiinţă ortodoxă. Iată că ceea ce s-a întâmplat acum 85 de ani se întâmplă iar, relativizând adevărul din dogmele, canoanele şi Predania Bisericii Ortodoxe. Orice hotărâre a vreunui sinod este în Adevăr doar dacă uneşte în aceeaşi mărturisire pe toţi episcopii dreptcredincioşi, toate Sfintele Sinoade, din toată lumea şi din toate vremurile.[3] În cazul de faţă, atitudinea sinodului BOR este radical opusă faţă de Predania Bisericii Ortodoxe, a Sfintei Tradiţii şi a Sfintei Scripturi. Iată că exemplul Bisericii Ortodoxe a Serbiei, care a fost în consens cu Adevărul de Credinţă, ne arată indirect traiectoria pe care BOR a ales-o încă din 1924, adică traiectoria compromisului. Sinodul BOR sărbătoreşte de asemenea pe Sf. Marcu Mitropolit al Efesului, care a rămas singurul apărător al dreptei credinţe dintre toţi episcopii prezenţi la Ferrara şi Florenţa, dar nu face întocmai ce propovăduieşte acesta şi anume “În materie de credinţă nu există concesie(compromis)!”. Care este cinstea ce se aduce acestui sfânt mărturisitor al Ortodoxiei având în vedere că sinodul BOR nu împărtăşeşte mărturisirea şi adevărul de credinţă al acestuia? Deci fraţilor, atâta timp cât nu sunt respectate toate cele ale ortodoxiei de peste tot locul şi de-a lungul timpului, nu putem spune că ne aflăm în Adevăr. Fiţi cu luare aminte şi întorceţi-vă cu faţa spre Dumnezeu şi spre Sfinţii Săi urmând şi păstrând cele ce s-au scris nouă de la Duhul Sfânt prin Sfinţii Părinţi pentru a dobândi mântuirea sufletului. Sfântul Apostol Pavel spune: “Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” De ce spune acest lucru? Pentru că diavolul te amăgeşte cu ceea ce este bine, cu ceea ce este util, ascunzând adevărul, trăsătura definitorie a Ortodoxiei, a Bisericii lui Hristos. Prin trădarea dreptei credinţe pentru interese lumeşti distrugem şi pierdem plinătatea, desăvârşirea Legii lui Iisus Hristos, singura care ne mântuieşte pe noi.
Aşadar, fraţilor, să urmăm sfatul Sf. Kukşa de la Odessa (†1964) care ne îndeamnă să rămânem în credinţa ortodoxă cea adevărată până la sfârşit şi astfel o să ne mântuim!
de Iulian Onofrei
Bibliografie:
[1] Citat al unor persoane din perioada schimbarii calendarului si a datei Pastelui, afirmatie combatuta de Mircea Vulcanescu in lucrarea sa referitoare la Infaibilitatea Sinodala;
[2] Danion Vasile in predica tinuta la Manastirea Petru Voda in data de 22 martie 2009 (vezi anuntul de pe apologeticum.wordpress.com)
[3] Nae Ionescu, Problematica legata de calendarul bisericesc
cu privire la introducerea actelor de identitate biometrice
„Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu” (Ps. 18, 2)
Luând act cu deosebită îngrijorare de reacţiile publice de protest ale unor medii laice şi monahale, organizate împotriva introducerii sistemului de supraveghere biometrică în România, în cadrul Sinaxei ce a avut loc la sediul Mitropoliei Slătioara, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, întrunit astăzi 10/23 februarie 2009, ia atitudine împotriva introducerii documentelor de identitate biometrice, denunţându-le ca parte componentă a sistemului de supraveghere totalitară a persoanei, iniţiată de cercurile de interese oculte şi extinsă la nivel mondial.
Prin acordul tuturor membrilor Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România dezaprobă şi osândeşte iniţiativa introducerii acestor documente prevăzute cu microcip de stocare, prelucrare şi transmitere de date cu caracter personal (imaginea facială, amprentele digitale, precum şi alte elemente de identificare) – date la care posesorul actului nu are acces.
Pentru argumentarea opoziţiei noastre, invocăm în primul rând motivele religioase, întrucât aceste documente, după cum s-a dovedit tehnologic, conţin în structura lor electronică numărul fiarei – 666: „Aicea este înţelepciunea, cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că număr de om este, şi numărul ei, 666” (Apocalipsa 13, 18). În al doilea rând, Sfântul Sinod al Bisericii noastre dezaprobă introducerea documentelor biometrice pe temeiul considerentului că ele reprezintă un act anticonstituţional şi antidemocratic, ce ne privează de libertatea şi intimitatea personală.
Introducerea acestora nu reprezintă rezultatul deciziei unui referendum organizat la scară naţională, demersurile de introducere ale acestor documente presupunând o dezbatere publică, organizată după informarea corectă şi obiectivă a populaţiei, fără a se ajunge la situaţia din prezent, când aceste acte sunt acceptate de către oamenii lipsiţi de o informare reală şi temeinică, şi ţinuţi în mod deliberat în necunoştinţă de cauză.
Evoluţia alarmantă a acestor mijloace de supraveghere, ce atentează la libertatea şi intimitatea persoanei, ca şi reacţiile întârziate (sau chiar lipsa reacţiilor) la nivel oficial, ne fac să credem şi chiar ne întăresc temerile referitoare la acţiunile ce se întrevăd în viitorul apropiat, având drept ţintă finală introducerea microcipului în corpul uman, pe frunte ori pe mâna dreaptă. Tocmai pentru acest motiv, considerăm că acceptarea documentelor biometrice reprezintă un prim pas spre lepădarea peceţii Darului Sfântului Duh, primit la Botezul ortodox, şi înlocuirea lui cu semnul fiarei apocaliptice, pentru care s-a scris: „Şi face pe toţi cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să le dea lor semn (semn scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunţile lor” (Apocalipsa 13, 16).
În numele lui Dumnezeu şi spre mântuirea tuturor celor ce cred într-Însul, chemăm pe toţi credincioşii, cu dragoste şi îngrijorare părintească, sfătuindu-i să nu primească niciun document biometric, invocând în primul rând motive religioase, întrucât scopul introducerii lor este de a înşela „pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 13, 14). Fără a le nega totuşi, vom exclude din argumentaţia noastră motivele referitoare la securitatea datelor personale înscrise în structura microcipului, deoarece invocarea acestor lipsuri şi riscuri ale tehnologiei informaţiei ar putea grăbi trecerea de la sistemul documentelor biometrice la introducerea microcipului în organismul uman, care va fi prezentat, în chip înşelător, drept un sistem perfect de securitate a persoanei.
În concluzie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se declară fără echivoc şi întrutotul împotriva iniţiativei de introducere a documentelor biometrice. În calitate de instituţie divino-umană, ce are datoria de a păstori duhovniceşte pe cei ce ascultă glasul ei, şi nearătându-se nepăsătoare nici faţă de nevoile şi drepturile sociale şi civice ale poporului nostru, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu acordă binecuvântare credincioşilor din sânul său în vederea acceptării documentelor biometrice de identitate.
Pe această cale, facem apel către instituţiile şi mediile abilitate să întreprindă toate demersurile ce le stau în putinţă, pentru a asigura poporului român dreptul vieţuirii în deplinătatea frumuseţii chipului dumnezeiesc cu care a fost dăruit la naştere, dar şi a libertăţii şi intimităţii personale, conform normelor convieţuirii sociale. Totodată, însărcinăm pe preacuvioşii stareţi şi egumeni ai mănăstirilor şi schiturilor, precum şi pe preacucernicii protoierei şi preoţi de mir din parohiile noastre, să aducă la cunoştinţa păstoriţilor cele hotărâte de Sfântul Sinod.
„Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (II Petru 3, 17).
Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
“Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte” (Ioan 14,21)
Ce sunt Sfintele Taine
Prin jertfa de pe cruce, Mântuitorul a înfăptuit mântuirea obiectivă sau Răscumpărarea. Din această jertfă izvorăşte în chip real puterea harului divin: ”Cuvântul Crucii… pentru noi care ne mântuim este puterea lui Dumnezeu”(I Cor. 1,18). Această putere divină necreată care sfinţeşte pe credincioşi nu lucrează în mod abstract,virtual ci într-un mod concret, prin lucrări sesizabile şi acte materiale. Harul şi puterea lui Dumnezeu se arată şi se înfăptuieşte prin Sfintele Taine.Acestea au în vedere omul ca parte trupeasca ce trebuie spiritualizată, pătrunsă de harul divin, sfinţită.
Pentru ca oamenii să poată fi părtaşi la mântuirea veşnică, dăruită nouă de Fiul lui Dumnezeu, El ne-a lăsat Sfintele Taine, prin care omul se sfinţeşte, primeşte darurile Duhului Sfînt şi dobîndeşte fericirea veşnică. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă are 7 Taine, care cu adevărat sunt 7 izvoare ale Duhului Sfânt, şi anume: botezul, mirungerea, mărturisirea (pocăinţa), împărtăşirea, nunta, preoţia şi sfântul maslu.
Pentru ca harul divin să lucreze asupra omului prin cele 7 Sfinte Taine, mai întâi trebuie înfăptuită cea dintâi taina şi anume Sfânta Taină a Botezului. În continuare vom aborda această Sfântă Taină din punct de vedere al validităţii acesteia: de ce se săvârşeşte, când se săvârşeşte, cum se săvârşeşte, cine săvârşeşte şi nu în ultimul rând, unde se săvârşeşte.
De ce se săvârşeşte
Botezul este Sfânta Taină care , prin cufundarea întreită şi invocarea Sfintei Treimi, şterge păcatul strămoşesc şi păcatele personale şi dă calitatea de membru al Bisericii. Aşa cum am menţionat mai sus, botezul este prima Taină, Taina iniţierii, pentru că deschide uşa Bisericii şi prin aceasta face posibilă primirea celorlalte Taine. Iată cuvintele Mântuitorului spuse având în vedere însemnătatea Sfântului Botez: “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Domnul nostru Iisus Hristos întăreşte aceste cuvinte prin învaţătura pe care le-a dat-o Sf. Apostoli când i-a trimis să propovăduiască lumii adevărul: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” (Matei 28, 19).
Când se săvârşeşte
Datorită faptului că toţi oamenii se nasc cu păcatul strămoşesc, “Întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea”(Palmul 50) şi “Nimeni nu e curat de întinăciune, chiar daca ar fi viata lui numai o zi”(Iov 14,4), Biserica a practicat botezul copiilor. Botezul pruncilor este rânduit de Biserică pe temeiul practicii Sf. Apostoli din Fapte 16 (botezul casei lui Ştefan din Filipi).Este adevărat că pruncii nu pot depune mărturie, dar Biserica are în vedere acceptarea de către Dumnezeu a mărturisirii credinţei unuia în locul altuia (Matei 8,5-13; Matei 15,22; Luca 7,14), aşa cum fac naşii pentru copiii nou-botezaţi, dar în acelaşi timp mărturia naşilor poate fi o garanţie pentru educaţia în credinţă a noului botezat. Avem mărturii, învăţături şi canoane cu privire la botezul copiilor. Iată ce spune Sf. Grigorie Teologul: “Ai copil? Să nu ia timp răutatea. Să fie sfinţit (botezat) din pruncie, să fie consacrat Duhului de la început”. Sinodul de la Cartagina din 418 ia atitudine asupra momentului săvârşirii Sfântului Botez şi astfel hotărăşte: “Cel ce neagă necesitatea Botezului copiilor nou-născuţi, să fie anatema”(canonul 110).
Cum se săvârşeşte
Modalitatea de săvârşire a botezului este foarte bine stabilită, atât de Domnul nostru Iisus Hristos cat şi de Sf. Părinţi prin hotărârile Sf. Sinoade. Astfel, în privinţa săvârşirii acestuia, rânduielile tradiţionale ale Bisericii au statornicit şi canoanele au confirmat, prin norme precise, să se urmeze întocmai ceea ce a poruncit Domnul care le-a cerut Sfinţilor Săi Apostoli să săvârşească Botezul în numele Sfintei Treimi prin cuvintele: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19). De asemenea, tot pe baza practicii şi a normelor canonice, s-a statornicit ca botezul să fie săvârşit prin trei afundări: “[…] a se boteza fiecare în trei afundări, şi în trei ieşiri din apă.”(Canon 91 al Sf. Vasile cel Mare); “Dacă vreun Episcop, sau prezbiter nu va săvârşi trei afundări ale Tainei, […] să se caterisească.”(Canon 50 al Sf. Apostoli). În privinţa ritualului Botezului, canonul 91 al Sf. Vasile cel Mare dispune că trebuie să se procedeze mai întâi la binecuvântarea apei, a untdelemnului şi a celui ce vine la botez, apoi la lepădarea de satana, la ungerea cu untdelemn şi în cele din urmă la săvârşirea Botezului propriu-zis, prin afundarea de trei ori în apă, rostindu-se formula consacrată: la prima afundare: “ Se botează robul lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatalui. Amin.”, la a doua afundare: “ şi al Fiului. Amin.”, iar la a treia afundare: “şi al Sfântului Duh. Amin acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” De asemenea Sf. Părinţi au condamnat clericii care botează a doua oară pe cei cu botezul valid (adică cei cărora li s-a oficiat botezul respectând regulile de mai sus). Astfel canonul 47 al Sf. Apostoli spune: “Episcopul sau prezbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată), să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi”.
Cine săvârşeşte
Cine săvârşeşte botezul este, de asemenea, un pion important în ceea ce priveşte validitatea Botezului. Astfel, în Biserica Ortodoxă săvârşitorul rânduielilor botezului este preotul sau episcopul, sau orice alt creştin ortodox în caz de necesitate.Totodată Biserica Ortodoxă pune accentul pe săvârşitorul adevărat, nevăzut, pe Dumnezeu prin folosirea formulei “Se botează robul lui Dumnezeu…”, pe când catolicii pun accentul pe săvârşitorul lumesc al botezului: “Eu te botez… ”. Orice creştin ortodox având botezul valid poate săvârşi botezul doar în caz de necesitate (nou-născutul este foarte slăbit şi nu rezistă până vine preotul) zicând formula: “ Se botează robul lui Dumnezeu (Numele)…”. Dar dacă pruncul trăieşte, se cuvine ca acesta să fie adus la preot pentru ai oficia întreaga Slujbă a Botezului- mirungerea şi cele trei afundări.
Unde se săvârşeşte
Botezul se săvârşeşte numai în biserică. Canonul 59 al sinodului VI ecumenic de la Constantinopol opreşte săvârşirea botezului în afara Bisericii: “În nici un chip, să nu se săvârşească botezul, în paraclisul care se găseşte înăuntrul unei case, ci acei care doresc să se învrednicească de luminarea cea neprihănită (de Sfântul Botez), acela să meargă la bisericile cele obşteşti, şi acolo să se facă părtaşi de acest dar. Iar de s-ar prinde cineva nepăzind cele orânduite de noi, dacă ar fi cleric să se caterisească, iar dacă ar fi laic să se afurisească”.
Acestea sunt regulile ce trebuie respectate cu sfinţenie atunci când se oficiază Sfânta Taină a Botezului. Orice încălcare a acestor canoane are consecinţă nevaliditatea botezului. Aşadar, botezul făcut prin stropire, turnare, fără trei afundări şi trei ieşiri din apă sau fără numirea la fiecare afundare a unei persoane a Sfintei Treimi, nu este valid.
Autor Iulian Onofrei
Articol publicat în “Tradiţia Ortodoxă” nr 18
Pentru a putea vedea modalitatea corectă de săvârşire a botezului urmăriţi filmuleţul următor:
Bine aţi venit pe site-ul Protoieriei Tîrgu Neamţ ce aparţine de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Pe acest site veti găsi informaţii referitoare la evenimentele şi slujbele efectuate de către parohiile aflate în jurisdicţia Protoieriei Tg. Neamţ. De asemenea vor fi anunţate şi noile numere editoriale ale revistei “Tradiţia Ortodoxă” şi multe alte informaţii legate de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi în special, cât şi despre Biserica Ortodoxă în general. Lectură plăcută!
Nr. 24 al revistei "Tradiţia Ortodoxă" - 
